Acum cand scriu aceste randuri ma aflu la Sighisoara, singura, deoarece am vrut sa evadez un pic din ritmul cotidian, am vrut sa ma rup macar pentru un timp de lumea de acasa, am simtit nevoia sa schimb putin mediul si am ales sa o fac pe cont propriu, nu sa merg la familie sau prieteni.
Am profitat de faptul ca azi, luni 13 iunie 2022, este liber legal si de faptul ca vineri imi celebrez a 36-a aniversare, iar de cativa ani eu nu lucrez de ziua mea pentru ca e o zi importanta pentru mine si fiindca e doar una pe an nu vreau s-o petrec muncind. Asa ca, am zis ca iau laptopul de munca cu mine ca sa lucrez in acele 3 zile ramase din saptamana (am avantajul sa pot lucra de oriunde pentru aproximativ 2 saptamani), avand in vedere faptul ca sunt libera in celelalte 4 si astfel pot trage o fuga undeva.
La ultima mea evadare am ales Brasovul pentru ca este unul din orasele mele de suflet, iar anul acesta am decis sa merg in alta parte si de minune s-a potrivit Sighisoara pentru ca este exact ce imi doream, o zona linistita unde sa ma pot bucura de cateva zile de deconectare (bineinteles ca nu m-am cazat in centru tocmai din considerentul de a fi inconjurata de liniste si pace). Desi alesesem locul acesta deoarece stiam ca este o locatie frumoasa, am ramas surprinsa de faptul ca este una tip rurala, eu avand impresia ca este un oras asemanator cu Brasov. Ceea ce mi-a placut pentru ca… ati ghicit 🤪, e mai multa liniste in jur, sunetul predominant este cel al ciripitului pasarelelor si nu cel al zgomotului motoarelor, iar zona in care sunt cazata este ferita de aglomeratie (deși atunci cand ma latra cainii pe traseu in plimbarile mele pana-n centru as prefera sa nu fiu singura in vizorul lor ca macar sa aiba de unde alege dulăii sau macar sa am sansa de a fugi mai repede decat altii 🤣).
Anyway, aici nu este vorba despre locul frumos in care ma aflu azi, ci despre faptul ca am descoperit ca, unul dintre lucrurile care ma fac fericita este sa plec undeva pentru o vreme dar, sa o fac doar eu cu mine. Da, ati putea spune, duh… esti introvertita, logic ca-ti place sa fii de una singura pentru o mare parte din timp, dar nu e vorba doar despre asta. Pe durata casatoriei mele nu am calatorit prea des fara fostul sot (doar de cateva ori in interes de serviciu) si ulterior dupa despartire, frica de a calatori solo, neincrederea in mine si faptul ca era ceva necunoscut sa merg in vacanta neinsotita, m-au impedicat pentru cativa ani sa observ cat de mult imi place sa calatoresc de una singura. Asa ca, acum profit de faptul ca plimbatul hai-hui fara companie ma face fericita si o fac regulat. Nu pot spune ca nu sunt momente in care nu mi-as dori un partener alaturi deoarece uneori nu este chiar usor ca o femeie sa calatoreasca fara companion, dar aceste clipe sunt rare si de multe ori ele apar doar din cauza mintii mea deoarece gandeste prea mult. Sunt norocoasa ca totusi Romania este o tara cat de cat sigura pentru a evada solo si atunci, neavand chiar motive legate de siguranta mea care sa ma impiedice sa calatoresc, imi zic ca daca ma las invinsa de frici nu mai fac nimic, nu mai traiesc cu adevarat si clar, nu ma bucur de viata la maxim. Iar trecand prin depresie stiu ce inseamna sa-ti pierzi bucuria de a trai asa ca atunci cand o simt, nu o pot lasa alungata de temeri, majoritatea fara fundament sau irationale. (Si nu numai tara mea de bastina este sigura pentru calatorit solo, logic, dar cel mai des m-am plimbat doar eu cu mine prin patria mea natala si pot vorbi doar din experienta pe care o am, insa am mers si in Germania unde am stat singura pentru o noapte in Frankfurt, iar seara chiar am fost si la teatru desi nu aveam insotitor).
Si chiar este minunat sa pleci pe cont propriu unde ai tu chef deoarece: ai libertate absoluta de miscare, adica iti faci programul doar dupa dorintele tale si numai ale tale (ceea ce este destul de rar in ziua de azi, nu?); ai posibilitatea de a te razgandi cu privire la ce ti-ai propus sa faci fara ca cineva sa se supere; iti petreci timpul in ritmul tau; faci doar ce vrei cand vrei (asta este un lucru extraordinar pentru o persoana ca mine careia nu-i place ca cineva sa-i spuna ce sa faca 🤣); te trezesti la ora aleasa de tine, nu cand vrea altcineva; esti inconjurata de liniste pentru ca nimeni nu vorbeste langa tine. Ah… cat iubesc eu linistea si cat trebuie sa o caut uneori deoarece mai tuturor oamenilor din jurul meu le place sa vorbeasca, bine, si eu vorbesc mult cand sunt entuziasmata sau am ceva de povestit, insa sunt persoane care nu pot sta in liniste si atunci trebuie sa zica orice, chiar de e fara rost sau nesemnificativ, altora le place mai mereu sa arate cat de mult stiu si explica lucrurile tot timpul chiar de tu nu ceri asta si stii deja la ce se refera, alti oameni intra prea tare in detalii marunte si astfel ajung sa vorbeasca mai mult decat e necesar. E adevarat ca sunt ocazii in care majoritatea dintre noi ne facem vinovati de toate cele enumerate mai sus, insa unii o fac constant si cateodata devine obositor, mai ales pentru un om ca mine care considera momentele de liniste ca fiind o comoara pretioasa si vorbitul inutil, intrebarile prea multe pentru lucruri mici/neimportante ori divagarea de la subiect, o aglomerare mentala. Si atunci, plecatul de una singura este un balsam pentru mintea mea care gandeste prea mult si care se simte prea aglomerata destul de des; e o fuga de la realitate, atunci cand o simt prea apasatoare; este un timp petrecut in solitudine, unul care ma ajuta sa ma reincarc cand simt ca lumea cere prea mult de la mine sau rezervele mele sunt foarte scazute; e o retragere catre interiorul meu, una de care avem cu totii nevoie din cand in cand; este o evadare absolut necesara si extrem de benefica.
Cand plec de una singura impartasesc totusi poze si momente cu cei dragi, insa imi mai inchid internetul sau imi pun telefonul pe modul avion pentru cateva ore sau chiar zile si ignor cat pot socializarea. Practic, daca tot am ales sa-mi ofer pauza aceasta atunci sa o folosesc cum trebuie ca altfel nu are acelasi efect. Cateodata simt sa ma rup complet pentru o vreme (si de acolo vine pusul telefonului pe modul avion or do not disturb) si cateodata vreau sa impartasesc pe moment anumite experiente pe care le am solo, asa ca le sharuiesc cu persoanele mele de suflet. Insa chiar si atunci cand simt sa-i tin la curent pe cei apropiati, o fac cu un numar limitat de oameni, o fac cand am eu chef si ignor telefonul cu orele, uneori neraspunzand deloc unor apeluri si alteori raspunzand ulterior in scris, chiar si a doua/treia zi daca asa simt. Timpul meu cu mine exact asta inseamna, sa-l petrec doar in compania mea si sa evit lumea din jur pentru ca prioritatea sunt eu. Si clar, aici nu vorbesc de situatii in care cineva apropiat chiar are nevoie de mine pentru ca chiar e vorba de o urgenta. Nu, vorbesc de faptul ca sunt perioade in viata mea in care trebuie sa ma deconectez de la tot ca sa ma focusez doar pe ce vreau, pe nevoile mele emotionale si psihice, pe ce ii face bine mintii mele, dar si sufletului meu. Poate ca nu as ravni atat de mult la plecari de una singura daca nu as avea colegi de apartament 🤣 pentru ca as putea sa stau linistita acasa cu telefonul pe modul avion ori ascuns intr-un sertar/dulap, insa oricum as face-o din cand in cand deoarece stiu sigur ca o schimbare de mediu este extrem de benefica pentru oricine fiindca ne deschide mintea spre alta perspectiva, ne ofera experiente noi si oportunitatea de a iesi din rutina, iar aceste lucruri ne fac mai fericiti.
Creierul nostru are nevoie de noutate, o iesire din cotidian ne ajuta sa ne extindem orizonturile si sa devenim mai deschisi, iar libertatea de a calatori solo poate fi o mare sursa de fericire, pentru mine este si de aceea incerc sa mi-o ofer anual de cand am descoperit-o. Si o calatorie doar in compania ta este o experienta minunata care poate fi experimentată cu multa placere de catre persoanele introvertite, care de multe ori refuza invitatiile in vacante deoarece ar petrece-o cu prea multi oameni ori straini pe care nu ar vrea sa-i cunoasca, asa ca plecand de capul lor aleg cat de mult socializeaza cu lumea pe care o intalnesc pe traseu, isi fac itinerariul singure si acesta poate implica doar cititul unei carti pe balconul camerei lor in loc sa se simta cumva obligate sa iasa intr-un pub sau pe o terasa aglomerata cum se mai intampla atunci cand calatoresti cu parteneri de drum.
Cu siguranta nu as mai fi scris nimic daca nu as fi fost singura aici deoarece mai mult ca sigur acum eram iesita pe undeva asa ca, inca un beneficiu al calatoritului solo pentru mine. Plus ca este o bucurie sa fac ce vreau, cand vreau si cum vreau, chiar este complet eliberator.
A nu se intelege ca nu imi place sa merg in vacante cu prietenii sau familia. Ba da, doar ca am nevoie sa evadez si de una singura. Sunt cea mai fericita atunci cand traiesc ambele experiente si chiar este o necesitate sa am perioade lungi petrecute doar in compania mea pentru ca, introvertita fiind (and I do love being one 🤩), obosesc la un moment dat cand dau prea mult din mine, cand am parte de contact uman prea des (chiar daca e doar virtual) si atunci am nevoie sa ma reincarc in solitudine.
Eu sunt acum atat de fericita pentru ca am scris linistita timp de 2 ore si 30 de minute, ma simt mandra de mine si nu as fi avut ocazia asta daca eram cu alte persoane in periplul meu. Repet, vreau si am parte si de vacante cu cei dragi, anul acesta chiar am avut deja una in Anglia, iar prin toamna planuiesc alta, insa simteam nevoia asta de a pleca intr-un loc frumos, doar eu cu mine. Si da, cand am fost cu cei dragi nu am reusit sa scriu, fiind mai tot timpul inconjurata de oameni, iar programul nu a fost mereu dupa cum am vrut eu deoarece asa se intampla atunci cand esti intr-un grup si e firesc sa fie asa pentru ca trebuie de gasit un numitor comun ca sa fie bine pentru toata lumea. Asa ca, fiindca iubesc sa scriu si mi-am ascultat impulsul de mai devreme, iar ocazia sa o fac am avut-o, fiind complet singura, atunci bineinteles ca sunt si mai fericita acum deoarece scrisul, este o sursa de fericire pentru mine.
In excursiile solo, esti mai prezenta la tot ce este in jurul tau (cu conditia sa iesi putin din a ta incarcata minte) deoarece atentia ta nu este focusata la ce vorbesc oamenii cu care esti si astfel poti sa stai pur si simplu in liniste fara ca cineva sa propuna sa faceti ceva, ritmul calatoriei este mai lent (doar daca tu nu vrei sa fie) si ai posibilitatea sa stai de vorba cu tine in loc sa porti discutii cu ceilalti. Ai sansa sa te cunosti mai bine, sa-ti pui intrebari despre ce iti doresti, sa reflectezi la viata ta, sa afli ce gandesti tu cu adevarat atunci cand nu esti inconjurat de influente exterioare. Calatoritul de una singura nu este doar o experienta externa, este si o calatorie spre interiorul tau, e o ascundere de lume pentru a te regasi pe tine, este o eliberare de constrangerile/parerile altora pentru a face loc ideilor/dorintelor tale.
Putin timp de gandire:
-
- Ai mers vreodata intr-o calatorie solo? Si nu, una in interes de serviciu nu se pune 🤪. Ma refer la faptul de a alege sa petreci timp doar tu cu tine intr-un loc preferat sau unul pe care ai vrea sa-l vizitezi.
-
- Daca da, cum te-ai simtit? Ce ai descoperit? Ai vrea sa repeti experienta?
-
- Daca nu, ce zici sa incerci macar o data sa vezi cum e pentru tine? Poate e ceva care ti-ar aduce putina bucurie, o mai mare doza de incredere in tine sau te-ar face mai fericita, macar pentru un timp. Numai incercand pe pielea ta poti afla exact cum se simte si daca-ti place.
