Multumesc Universului ca depresia nu tine pentru totdeauna

       Ieri a fost o zi în care m-am simtit rau ca nah… a fost luni. 

      Am avut momente grele, nu am vrut sa ma ridic din pat, m-am simtit coplesita de cate lucruri aveam de făcut, mai ales ca au mai venit si solicitari din partea celor din jur, am adormit pe la 03:00 pentru ca mintea mea o luase un pic pe aratura deoarece imi disparusera niste bani din cont care erau calculati pentru un bilet de avion si nu reuseam sa-mi comand o pereche de blugi ca aparea eroare pe fashion days, iar pe celelalte site-uri nu gaseam ce voiam pe marimea mea sau mai era doar o bucata si cand sa finalizez comanda nu mai era nici aia. Au fost chestii minore si intr-o alta zi nu as fi fost la fel de afectata, poate chiar deloc, insa asta este un dezavantaj al depresiei, transforma lucrurile mici în probleme mari si situatiile carora inainte le-ai facut fata cu brio acum te enerveaza tare, te supara prea mult, te fac sa simti ca totul este prea greu de suportat si nici pomeneala de starea zen pe care ai trait-o candva, aia e istorie. Atunci cand nu esti chiar bine d.p.d.v. emotional, cand depresia te tine strans in ghearele sale ascutite, circumstante pe care anterior le tolerai devin insuportabile, toate par impotriva ta, mintea iti este plina de ganduri negre ca abanosul, ganduri pe care le ruminezi si care-ti schimba starea complet, care te secatuiesc de energie, care te fac sa-ti simti sufletul greu ca plumbul. Aseara, observand ce-mi trecea prin minte si ce ravagii faceau in interiorul meu emotiile negative care le urmau acelor negre ganduri, nu credeam ca pot redeveni eu insami, mi se parea ca sunt atat de departe de femeia fericita despre care prietenii spuneau ca iarasi a mancat mushrooms si in gluma intrebau ce a fumat de e asa high (eu nefumand o tigara în viata mea, daramite altceva). Ieri, credeam ca este imposibil sa-mi simt din nou inima atat de plina de recunostinta si de fericire incat sa am lacrimi pe obraji, asa cum mi s-a intamplat in trecut; gandeam ca nu mai este posibil sa zambesc cu gura pana la urechi si sa-mi pun melodii vesele ca sa dansez deoarece ma simt prea plina de viata ca sa stau jos; nu vedeam cum as putea sa reincep sa merg pe strada zambind fara motiv, “pur si simplu ca traiesc”; mi-era greu sa cred ca voi fi la fel de fericita precum eram odata, mai ales ca starea asta frumoasa era my default mode, nu mi se intamplau lucruri umitoare in fiecare zi care sa ma faca sa ma simt atat de minunat, “doar” ma bucuram la maxim de viata, de tot ce aveam si traiam cu bucurie clipa; aseara nu aveam nici o speranta ca voi gasi drumul inapoi spre femeia de acum 6 luni deoarece este o diferenta uriasa intre ea si cea de acum. Ieri, nu aveam speranta ca voi mai simti sentimentul de fericire in toata plenitudinea lui, gandeam ca este un salt cuantic, unul pe care nu-l mai pot face vreodata, nu mi se parea o posibilitate reala sa-mi revin psihic atat de tare incat sa redevin “Niki cea vesela si plina de optimism, care savureaza viata cu o pofta teribila ce ne molipseste pe toti”, asa cum ma caracterizau prietenii mei. Si asta, desi eu am mai trecut acum vreo 6 ani printr-un episod urat de depresie, iar cuvintele de mai sus mi-au fost adresate anul trecut, deci dupa prima mea intalnire cu aceasta boala. Insa, chiar cu o dovada extraordinara in curriculum-ul meu in ceea ce priveste experienta in depresie, asa gandeam ieri, nu aveam putere sa cred si nici macar sa sper ca intr-o zi voi depasi perioada asta la fel de bine precum am facut-o altadata, astfel incat sa fiu din nou cea mai pozitiva si fericita persoana pe care o cunosc majoritatea celor din jurul meu, ma simteam ca o carscasa goala, fara capabilitatea de a fi umpluta pana la refuz cu sentimente minunate si anume, de iubire intensa indreptata spre viata si cei dragi, fericire de durata, optimism contagios si aducator de speranta, recunostinta pentru tot ce am, bucurie de a trai aici si acum pe planeta albastra. 

      Astazi, m-am trezit cu alta stare, desi am dormit vreo 6 ore ca adorm mai greu atunci cand depresia imi face mintea sa o ia putin razna, si deoarece stiam de ieri ca nu am nimic urgent de facut la munca avand in vedere ca ce era presant si stresant s-a rezolvat, am stat mai mult in pat, fara vinovatie sau ganduri acuzatoare. Pe langa faptul ca mi-am permis sa lenevesc fara vreun sentiment de vina si fara nici un gand de a ma compara cu ceilalti, am fost alt om de dimineata pentru ca m-am tinut de planul meu de a lua lucrurile mai usor lunea, detaliat in articolul “Urand ziua de luni”. Plus ca au ajuns sa se sedimenteze lucrurile bune care s-au petrecut in ziua precedenta si unul chiar minunat fiind faptul ca, colega mea a rezolvat niste curse si astfel a facut un super profit reusind sa acoperim toate cheltuielile si o parte din salariile noastre din prima saptamana din luna, iar asta a contat enorm deoarece atunci cand lucrezi pentru tine, intr-o firma mica, este mereu stresul de a face suficienti bani pentru toate, mai ales ca au fost luni in trecut in care nu am putut sa ne luam nici macar salariul minim pe economie. Si a mai fost un lucru extraordinar de care am avut parte, venit din partea prietenului meu cel mai bun care a plecat si el in strainatate acum o luna si o saptamana, lasand un mic gol in interiorul meu avand in vedere ca el este unul din cei mai apropiati oameni din viata mea, unul dintre cei care au un loc special la mine in inima, dar singurul care era si fizic aproape de mine, locuind in acelasi oras si astfel, mai ieseam cu el la o cafea, ma mai rasfata cu o masa la restaurant, stateam mai des de vorba cu dansul si ma asculta cand aveam nevoie ca nu era diferenta de 2 ore si de program de lucru cum e acum. Si da, acesta a fost inca un cui batut in sicriul intunecos si rece in care ma bagase depresia la sfarsitul anului trecut, asa ca m-am bucurat ieri ca a inteles foarte bine prin ce trec si mi-a facut cadou un bilet de avion ca sa merg de Paste in Uk unde se afla el plus inca una din prietenele cele mai dragi mie si sora mea cea mica. Deci, era cam inevitabil sa nu ma simt mai bine astazi avand cateva motive frumoase pentru a-mi schimba un pic starea de spirit: nu mai sunt ingrijorata in privinta banilor pentru ca stam ok cu profitul, fiind in acelasi timp o perioada mai lejera la servici si astfel lucrez mai putin cu oamenii, ocupandu-ma acum mai mult de partea administrativă, ceea ce prefer; am primit in dar biletul de avion catre Anglia, de fapt unul dus-întors; m-a ajutat enorm journaling-ul zilnic, dar mai ales faptul ca am scris ieri articolul despre ziua de luni deoarece am facut ceva ce iubesc, adica sa scriu; nu am pus nici o presiune pe mine, mi-am oferit exact ce am avut nevoie si am alungat gandurile de vinovatie ori de rusine ca nu fac mai mult sau ca nu bifez tot ce mi-am propus, practic mi-am fost cea mai buna prietena si nu m-am fortat sa fac ce nu am vrut sa fac, amanand ce am putut. Asa ca, am avut parte de cateva emotii bune, azi m-am simtit optimista, senina si usurata. Da, tot mi se pare ca este un salt mare de tot spre a redeveni eu insami, cred ca e putin cam lung drumul pana la femeia care se trezea cu bucurie dimineata si astepta sa vada ce lucruri frumoase ii va aduce ziua, pana la persoana plina de pace si iubire catre tot din jur (bine, aproape tot, ca nu eram ruda cu Dalai Lama nici inainte de perioada asta neagra ), fericita fara motiv (inainte chiar eram urmasa Pollyanei si sper sa regasesc intr-o zi partea aia din mine inrudita cu ea), insa nu ma mai simt fara de speranta, acum pare ca zaresc luminita de la capatul tunelului negru si rece, parca simt o raza de soare pe strada mea. Astazi am ascultat unele melodii pe care ieri le-am evitat, am lucrat mult mai mult deoarece mintea mea nu a mai fost asa de incetosata (dar si pentru ca am fost fortata de imprejurari ca nu puteam amana toate sarcinile la infinit), am scris dublu fata de ieri deoarece am simtit ca pot sa o fac si pentru ca vreau sa termin acest articol, in schimb la cel de ieri mai am un pic de completat ca nu am reusit sa-l finalizez, nu m-au suparat la fel de tare unele situatii, gandurile imi sunt mai usoare si chiar s-au mai imputinat cele negre, am avut momente in care am privit cerul sau cum ninge afara, dandu-i mintii mele o pauza de la ruminare si gandire negativa. Ideea e ca, azi observ faptul ca depresia si-a smuls putin coltii din sufletul meu, nu mai sunt infipti atat de adanc, si ghearele ei ascutite nu-mi mai sfasie mintea atat de tare. Si daca eu simt asta, cea care ieri nu vedea lucrurile bune din jur, care nu avea speranta de reintalnire cu versiunea ei cea pozitiva si fericita, cu siguranta vei simti si tu curand la fel deoarece depresia nu este permanentă, vine in valuri intunecate care se sparg si ele la un moment dat, lasand loc celor albe si inspumate, cele pline de bucurie, pace si fericire. Iar pana atunci, citeste povestile celor care s-au ridicat de la pamant, crede cu tarie ca daca de la ei depresia si-a luat un pic zborul si acum nu o mai vad la orizontul vietii lor, asa se va intampla si pentru tine. 

      Pentru o mare parte din cei afectati de ea, boala asta crunta nu este ca o leziune permanenta pe creier, ci mai degraba este ca o gripa care vine si trece, este de sezon, nu tine pe durata intregului an. Asa ca, fa tot ce poti acum ca sa ajungi pana la primavara, cere ajutor daca esti prea inghetat si inzapezit, iar singur nu poti trece de iarna grea. Asculta-te si prioritizeaza-ti sanatatea mentala. Accepta ca acum nu esti chiar tu, ca nu esti complet, deoarece nu esti un om depresiv si atat. Esti o persoana cu depresie, dar si care are capacitatea de a fi fericita, in viitorul apropiat. Esti un intreg construit din parti diferite, nu esti definit de bucata aia din tine care acum sufera si este plina de durere, chiar de in perioada asta simti ca ti-a acaparat tot sufletul, ti-a ocupat mintea in toate colturile. Nu, esti un cub Rubbik, desi in acest moment ti se pare ca nu esti unul normal, plin de culori distincte, ci unul care are doar o non-culoare, neagra ca smoala. Nu, asta este minciuna depresiei, este doar ceata deasa care ti-a asternut-o aceasta pe ochii tai tristi, care insa vor redeveni din nou plini de viata. Poate astazi este infiorator pentru tine, poate te simti fara scapare, poate te simti mai mult mort decat viu, dar vine si un maine, unul care poate va fi diferit de azi, asa ca rezista, ia-o usor, secunda cu secunda, minut cu minut, ora cu ora si zi cu zi. Poate acum esti scufundat adanc in bezna si pare imposibil sa fie vreo lumina in fata, insa chiar este una, desi este foarte indepartata sau slaba, dar trebuie sa mergi inainte daca vrei sa o vezi, pas cu pas, chiar de o faci cu viteza de melc (sau mai degraba de broasca testoasa ), important este sa continui in ritmul tau, poate fi in zigzag sau cu cazaturi pe drum, conteaza sa inaintezi putin cate putin, asa cum poti tu, fara vinovatie sau rusine, ci luandu-te de mana si incurajandu-te asa cum ai face-o cu omul pe care-l iubesti cel mai mult pe lumea asta, devenindu-ti cel mai bun prieten, cel care te sustine mereu. POTI, asa cum am putut eu. POTI, asa cum au putut mii de oameni care au cazut si ei in prapastia adanca si intunecoasa a depresiei. POTI, asa cum ai PUTUT altadata.

Hrană pentru suflet si minte:

• • Muzica (multe multumiri cantaretilor/compozitorilor, au toata recunostinta mea ):                                                                  1. Breathe- Emeli Sande 

                   2. In my blood- Shawn Mendes

                  3. Better days- One Republic

• • Carti (multe multumiri scriitorilor, au toata recunostinta mea ):                                                                                                  1. How To Tell Depression to Piss Off: 40 Ways to Get Your Life Back- James Whitey

                 2.  Mad girl- Bryony Gordon

                 3.  Lost Marbles: Insights into My life with Depression & Bipolar